PORTRET

Dacă vrei să-l cunoşti cu adevărat pe acest om, trebuie să fii trist. De ce? Pentru că doar atunci când eşti trist, pesimist şi deprimat, omul ăsta se descoperă. Ştie cum să se apropie de tine şi să-ţi facă din ziua care ţi se părea pierdută, cea mai frumoasă zi din viaţa ta. Trei ani la rând în zorii zilei m-a întâmpinat cu faţa lui zâmbitoare, cu ochii plini de voioşie şi cu un simplu “Bună Dimineaţa” reuşea să-mi readucă surâsul pe faţa mea care uneori era cam searbădă. E adevărat, acum îmi lipseşte acel “Bonjour” rostit uneori cu ironie.

De statură medie, cu fruntea lată, faţa rotundă şi câţiva pistrui… Ce ziceţi nu prea seamănă cu vreun manechin? În schimb omul ăsta e înzestrat din plin cu cel mai fin umor, cu cea mai ascuţită limbă, adică vorbeşte despre toţi şi despre toate.

A ştiut să mă susţină şi să mă ajute.

Pentru că izbutisem să trec de o etapă premergătoare unui concurs foarte important pentru mine, el mi-a spus doar patru cuvinte, pe care nu le voi uita niciodată: “Sunt mândru de tine!”. Probabil aceste patru cuvinte au fost decisive pentru succesul pe care l-am obţinut la concursul respectiv.

Ştie să întreţină o discuţie, apreciază la justa lor valoare oamenii care l-au ajutat. Poate e primul bărbat care mi-a spus că a plâns atunci când l-a felicitat pe tatăl lui cu ocazia zilei de naştere. Îşi respectă părinţii şi e responsabil de propriile-i acţiuni.

E sociabil şi plin de viaţă, energic, e viitor jurist, dar îi spuneam mereu că trebuia să se facă actor. Asta pentru că poate să-l joace pe Spânul, dar şi pe Făt-Frumos. Mai mult decât atât, în timpul unui minispectacol, în care el având pe cap o cuşmă de cârlan şi îmbrăcat ca un ţăran, juca rolul unui tată care-şi dojenea copiii, şi-a rostit atât de reuşit şi iscusit replicile că se prăpădea sala de râs.

Acest om se supără foarte greu, dar nici nu risca să- l ofensezi, că de altfel şi îmgâmfarea îi trece cam greu.

Îl apreciez pentru sinceritatea lui, care uneori e mult prea dură, dar care spune lucrurilor pe nume.

M-a învăţat să accept evenimentele negative din viaţa mea cu credinţa, demnitate şi răbdare.

Risc să fiu subiectivă, dar el este omul cel mai minunat pe care l-am întâlnit vreodată.

Pentru că la sfârşit de noiembrie îţi sărbătoreşti ziua de naştere, iar eu nu voi fi alături de tine vreau să-ţi dedic următoarele cuvinte:

“În viaţă să ai tot ce trebuie, în inimă să ai tot ce vrei, lângă tine să ai pe cine trebuie, să creziîn acela care crede în tine, în rest totul e un fleac!”.

P.S.

Când mi-e dor de tine recitesc portretul de fiecare dată. Recunosc că am încercat să te uit, însă e atât de greu să-i spui Adio Iubirii… De ce trebuie să-ţi spun Adio, eu nu vreau să-ţi spun Adio.

C.B.