GALERIE LIRICĂ

Când vreau să evadez în amintiri, când totul mi se pare mult prea trist şi lipsit de importanţă, scriu.

Dacă sunteţi curioşi să-mi descoperiţi propriile-mi amintiri vă invit să citiţi câteva poezii.

Vă urez lectură plăcută!!!

***                        ***                             ***

De-aş fi o pasăre-n deşert,
Te-aş căuta zburând fără-ncetare.
Aş face-orice ca să te iert
Şi-ar izbucni-n pustiu o mie de izvoare.

De-aş fi pe cer o mică stea,
Te-aş urmări cu lumină toată viaţa.
Aş face-orice ca să mă poţi ierta,
Dacă-ntr-o zi n-aş mai putea cu stele lumina.

De-aş fi o călimară cu cerneală,
M-aş preace-n foaie de hârtie.
Să pot citi cu îndrăzneală,
Ale tale gânduri de iubire.

***                 ***                         ***

Să plângi precum am plâns şi eu,
Să-ţi faci din lacrimile mele-un lac
Din care cu sete să bei cum am băut şi eu,
Mirosind apoi cu dragoste un roşu şi un tandru mac.

Să-ţi strângi cristale-amare de pe ochi, aşa cum mi-am strâns şi eu
Să-ţi faci din ele lanţ neinfinit de munţi
Pe care să-i urci şi să-i cobori neâncetat
Şi să nu mai ştii de vrei să pierzi sau să câştigi.

Să mă visezi şi zi, şi noapte aşa cum te-am visat şi eu,
Să nu mai înţelegi de e aievea sau e mit.
Să-ţi legi visele-ntr-o carte
Şi să visezi şi zi, şi noapte “Ca pe-un străin eu te-am iubit!”.

***************************************************

Pleacă, dar să nu mai vii vreodată,
Vorbeşte-acum sau taci pentru vecie.
Nu-mi zâmbi de parca-i fi pe scenă,
Rolul tău e doar o simplă stângăcie.

Lasă pânzele să zboare sau opreşte-odată totul.
Dăruieşte-mi azi lumină sau lasă-mă în ceaţă.
Vinde-mi linişte pe un fir de dragoste sau las-să reânceapă vântul,
Nu mai înţeleg ce vrei acum de la-a mea viaţă.

Aminteşte-ţi de iubire sau de ură,
Sau uită tot ce n-ai avut într-un minut.
Voi fi mereu a ta furtună,
Tu-un prinţ în căutarea timpului pierdut.

Ai crezut că ai două inimi, dar te-ai înşelat.
Ai crezut că abia începe totul, ce demult s-a spulberat.
Odată inimă de diamant aveai,
Acum în loc de inimă, ce ai?

**********************************************************

Visat-am un vis în culori azi noapte
Se făcea că eşti trist şi însingurat, într-o lume departe.
Te chemam neâncetat, dar nu mă auzeai.
Se făcea că peste valea plângerii treceai.

Te-am visat azi noapte c-o altă stea în mână
Se făcea că nu mai sunt a ta stăpână.
Te admiram cum îşi admiră cerul stelele.
Totuşi, se făcea că ai schimbat veşnicia cu clipele.

Mă trezesc zâmbind din visul meu ciudat
Şi-mi spun: “A fost doar un vis, nu e adevărat!”
Iar tu-mi stai alături trist şi-nsingurat,
De parcă cineva ţi-a spus pe-ascuns ce vis am visat.

******************************************************

Tu vrei să întrebi atâtea,
Să afli despre mine tot ce n-ai ştiut,
Nu-ncerca să mişti tot ce se oprea.
Iubire, uită tot în ce n-ai crezut!

Nu-mi vorbi de gânduri ascunzişe
Mai bine taci şi lasă-mă să te privesc.
Nu vreau să retrăiesc acele vise nepermise,
Lângă tine nu mai vreau şi nici nu pot ca să greşesc.

Nu mă-ntreba unde-mi zboară gândul uneori,
Nu vreau să te-mpovărez cu ciudatele cuvinte,
Ce s-au scurs pe rând ca anii trecători
Şi au luat cu ei false sentimente.

******************************************************

N-am spus asta nimănui vreodată,
Dar nu mi-e teamă sa greşesc.
Te simt împrejuru-mi în fiecare clipă,
Vreau să ştii că-n fiece minut la tine mă gândesc.

Încerc să-ţi spun cât îmi e de dor,
Dar îmi dau seama că nu-mi ajung cuvinte.
Vreau să te-alint cu şoapte de amor,
Dar amorţesc şi chipul tău mi-apare iar în minte.

Ştii, mi-e gândul doar la tine!
Şi de-ai vrea-ntr-o zi să pleci departe.
Firul vieţii tale va fi în inimă la mine
Şi vom trăi-amândoi pe jumătate.
***                        ***                         ***

Mi-e dor şi-atunci când suntem împreună,
Mi-e dor de tine, cum mi-e dor de stele şi de lună.
Mi-e dor de ochii tăi cuminţi,
Când te întreb: – Iubite, când priveşti în ochii mei, ce simţi?

Mi-e atât de dor de serile cu stele,
Când ne plimbam prin iarba verde.
Tu mă priveai ca o cetate,
Din care inima-ţi atât de clar se vede.

Mi-e dor să te ştiu alăturea de mine,
Mi-e dor de zâmbitoarea ta privire.
Tu ai făcut să-mi fie mereu dor de tine,
Iar voi face să devin cea mai dulce a ta amintire.

***                    ***                          ***
Tot ce am în suflet,
E numai pentru tine.
Vei găsi acolo căldură şi o mare iubire.
Vei găsi tristeţe, dar şi bucurie.
Vei găsi-ntuneric, dar şi lumină.
Vei vedea lacrimi şi zâmbete,
vei vedea speranţe zdruncinate şi vise zdrenţuite.
Vei găsi soarele la asfinţit şi roua de pe flori secând.
Vei simţi o ploaie…
mai multe ploi ce nu se mai termină.
Vei gusta amarul lacrimilor
de pe obrazul pe care l-ai sărutat.
Şi gândurile care noaptea m-au zdruncinat.
Nopţile trec, zilele vin
şi eu încerc să te uit,
dar amintirea ce mi-a rămas despre tine
e cea mai scumpă.
Nu mi-o răpi şi pe asta.
Căci atunci când te voi uita, voi uita că te-am iubit!

***                      ***                              ***

Inima mea are şapte răni.
Luni am simţit un ghimpe.
A fost dragostea.
Marţi m-am luptat cu iluzia,
ce s-a înfipt în suflet pentru totdeauna.
Miercuri m-a strivit suliţa lui Cupidon.
Joi s-a strecurat în mine visul ce mi l-ai dăruit.
Vineri în mine a crescut aşteptarea.
Sâmbătă visul s-a destrămat, furându-mi liniştea.
Iar duminică mi-ai împlântat în inimă durerea,
când ţi-am văzut ochii reci,
care mi-au spus că iubirea a murit.
Atunci visul s-a destrămat
ca o pânză de păianjen,
ruptă de o furtună puternică.

****************************************

MAMA

Ea e înger cu ochi cereşti,
care-mi alină tristeţea.
Ea e stea care-mi luminează amurgul.
Ea e luna care-mi limpezeşte nopţile.
Ea e roua ce se revarsă în ochii mei.
Ea e izvor din care curge apa vieţii.
Ea e inima ce bate mereu alături de mine.
Ea e răsăritul soarelui pe cerul senin de vară.
Ea e munte pe care înfloresc orhidee.
Ea e viaţa toată,
ce începe cu surâsul unui copil şi sfârşeşte cu lacrima unui bătrân.

*************************************************
Uitarea

Când te văd îmi picuri în suflet amintiri,
ce dor ca rănile adânci nevindecate.
Spune-mi, ce să fac cu viitoarele iubiri?
Să le arunc sau să le las fărâmiţate?

În urma ta mi-au rămas doar nişte vise,
ce mă făceau să sper cu-nfrigurare.
Dar ochii tăi trişti şi reci ca două nişe,
şoptesc tăcut că dragostea mea nici un rost nu are.

Să nu-mi ceri vreodată să te uit,
căci lăcrima-vor şi îngerii în cer.
Te rog doar să-ţi aminteşti de mine în amurg,
când noaptea te va mângâia cu pana ei stingher.

*************************************

De ce?

De ce te visez în fiecare noapte?
De ce-mi apari în fiecare gând?
De ce vreau să te mint ca să-mi fii aproape?
De ce vreau mereu să te aud?

De ce vreau să te văd în fiecare clipă?
De ce-ţi simt suflarea oriunde-ai fi?
De ce mi-e dor de-a ta privire?
De ce? De ce? Răsună-n amintiri.

De ce nu vreau să mă aline uitarea?
De ce vreau mereu să te privesc?
De ce? Este eterna întrebare,
pentru că încă te iubesc!!!

*************************************

Luminile din ochii mei se sting
ca doi aştri ce-au căzut într-o noapte pe pământ.
S-au oprit acolo unde dragostea se preface-n lumină.
El a privit-o pentru ultima oară,
iar pe obraz râdea cea dintâi lacrimă amară,
ce s-a prefăcut în mărgăritar de cristal.
Ea adormea râzând,
iar mâini strivea mărgăritarul.
*********************************
Străini

Suntem ca doi străini,
ca două linii paralele.
Suntem ca doi străini,
ca două-ndepărtate stele.
Suntem ca doi străini,
unul plânge, altul zâmbeşte.
Suntem ca doi străini,
unul e rece, altul iubeşte.
Suntem ca doi străini,
ca două ruguri,
unul mocneşte, altul pâlpâie în flăcări.
Suntem ca doi străini,
în lumea asta care e plină de nimicuri.

********************************
Toamnă

Plutesc prin frunzele ce cad
în miez de toamnă la pământ
şi nu-nţeleg de ce mai sânt
aici, departe de-al tău gând.

Plutesc prin frunzele ce cad,
ce mă întreabă «unde eşti?».
Eu le răspund că ai plecat
demult, departe, fără să-mi spui că mă iubeşti.

Plutesc prin frunzele ce cad
şi nu mai ştiu dac-am visat.
Un vis de sticlă ce s-a spart
în cioburi mici, în cioburi de smarald.

*******************************

Tăcere-n doi

Tăcerea-n doi e dar divin,
cu lacrimi ce se prefac în zâmbete.
Îmi şopteşti la ureche mereu să vin,
să fim alături, s-auzim doar a iubirii sunete.

Tăcerea-n doi e elixirul vieţii,
cu păsări care zboară până-n infinitul cerului.
Şi care se prăbuşesc în adâcurile-abisului
fără să-şi rănească aripile tinereţii.

Tăcerea-n doi e vis demult râvnit
de ani la rând.
Tu, răbdare de granit, azi te-am strivit!
Pentru că stau acum umăr lângă umăr
şi tac lângă al meu iubit.

*********************************

Priveşte-mă

Lui A.

Priveşte-n ochii mei să vezi,
cum râd atunci când vor să lăcrimeze.
Nu-ncerca minciuna să-mi ascunzi,
când adevărul e mult prea crud
ca din inma ta subtil să evadeze.

Priveşte-mă în ochi măcar o clipă
să-ţi vezi chipul îmbătat de-namorare.
Ca mai apoi să faci din dragoste risipă,
iar eu să mă întreb nedumerită,
iubire sau flirt, ce-a fost asta oare?

Priveşte-mă, te rog să mă priveşti?
Asta e unica mea dorinţă.
Nu-ţi cer acum să mă iubeşti,
doar priveşte-mă, poate privindu-mă în ochi,
de mine-ajungi să te-ndrăgosteşti.

***********************************
C.B.