Vis împlinit pentru tata

«Profesia de militar e una din cele mai nobile profesii. Militarul trebuie să fie un om universal, un om perfect, cu calităţi fizice şi morale deosebite», sunt gândurile doamnei căpitan Ludmila Onuţa, şefa secţiei Recrutare Încorporare la Centrul Militar Raional Floreşti.
S-a născut şi a copilărit în satul Vărvăreuca alături de părinţi şi încă trei surori, ea fiind cea mai mare dintre copii. «Tata şi-a dorit foarte mult un băiat, pe care în viitor să-l vadă adevărat militar. Însă n-a fost să fie căci ne-am născut doar fete», îşi aminteşte doamna căpitan.
În 1982 absolvă Facultatea de Istorie de la Universitatea de Stat din Moldova şi în acelaşi timp catedra militară, obţinând titlul gradul de sergent. Destinul e destin, doamna căpitan pe atunci tânără absolventă, se căsătoreşte… cu un militar. «Soţul m-a influenţat foarte mult în alegerea profesiei de militar», a fost replica doamnei Onuţa. Între 1982-1992 pleacă cu soţul în Crimeea, în oraşul Djancoi, unde a fost profesoară de istorie.
La întoarcere în 1992 nu se poate abţine şi activează în cadrul brigăzii de aviaţie de la Lunga, urmează o activitate de 10 ani la Serviciul de Carabinieri, iar din 2005 e prezentă la datorie la Comisariatul Militar Raional Floreşti.
De vreo doi ani a obţinut gradul de căpitan, iar uniforma de militar o poartă cu mândrie, căci după cum spune chiar ea «femeia în uniformă militară bucură ochiul tuturor».
«Femeile sunt mai puternice, mai rezistente, astăzi femeile sunt cele care rezolvă chiar şi problemele financiare ale familiei. Practica demonstrează că femeia se descurcă în orice domeniu de activitate, de aceea în armată ar trebui să fie cât mai multe femei», ne explică femeia-militar.
Uneori înconjurată de mulţime de bărbaţi militari, se simte mai puternică decât ei. Alteori prezenţa unei femei într-un colectiv masculin îi determină pe bărbaţi să fie mai disciplinaţi, mai organizaţi, mai reţinuţi.
Îi place să fie înconjurată de oameni, să comunice cu ei, să-i ajute, de aceea doamna căpitan îi îndrumă, şi-i ajută pe tinerii militari, cursanţi la Institutul Militar din Chişinău, pe care vrea să-i vadă în viitor adevăraţi militari cu funcţii de răspundere.
Copiii doamnei Onuţa au crescut şi ei în unitatea militară, iar fiica doamnei căpitan, Tatiana, ăşi doreşte foarte mult să urmeze o carieră militară, chiar dacă alegerea ei până acum a fost economia la Univeristatea din Bucureşti.
«Dragostea pentru copiii mei o împart şi cu tinerii militari». Şi nu sunt vorbe-n vânt, căci doamna căpitan scria pe timpuri cu militarii răvaşe sub formă de poezie pentru fetele iubite rămase acasă.
Femeia militar este şi psiholog, şi pedagog, şi mamă. «Nu cred că aş putea face o altă meserie, în afară de cea de militar sau de profesor, pentru  că ambele înseamnă să comunici cu oamenii», îmi spune hotărâtă doamna căpitan.
Cariera de militar i-a adus doar beneficii, i-a insuflat tărie de caracter, bărbăţie, disciplină, i-a educat mai multă responsabilitate şi chiar rezistenţă în faţa problemelor cotidiene. «Eu nu simt că serviciul militar ar fi avut asupra mea vreun efect negativ», îmi explică doamna căpitan. Etalonul unui militar, nu e altcineva decât un alt militar. «Generalul Ion Corobcean reprezintă pentru mine idealul militarului, este o persoană cultă, inteligentă, un profesionist desăvârşit», mărturiseşte cu admiraţie doamna căpitan.
Astăzi probabil cel mai fericit este tatăl doamnei Onuţa, care şi-a văzut împlinit visul de altădată. Născută sub semnul bunătăţii, al credinţei şi al speranţei, doamna Onuţa e o adevărată luptătoare pentru viaţă, pentru bine şi pentru realizarea viselor celor dragi.

C.B.